gaitos.ro / Jurnale de calatorie / Sinaia - hidrocentrale istorice

Brasov - Sinaia - hidrocentrale istorice

escapada de la Brasov la Sinaia pentru a vizita hidrocentralele muzeu Sinaia 0 si Peles

Aprobarea de vizita a venit cand eram deja in toiul unei calatorii mai lungi (despre care voi povesti pe larg mai tarziu) si a avut drept urmare o usoara modificare de traseu, in sensul ca am dedicat o zi acestei vizite. Nu stiam cat timp vor necesita vizitele deci cu o seara inainte am cumparat bilete numai dus Brasov-Sinaia pentru IR 1632, plecare la ora 8:40. Ziua incepe bine, prindem autobuzul, ajungem devreme la gara, bem o cafea.

Se anunta ceva la megafoane, abia se intelege dar disting Ploiesti Vest, pe tabela vad ca trenul nostru pleaca de la linia 4. Prin pasaj la linia 4, striga cineva la noi ca Bucuresti e la linia 8 dar sa vedem. Iesim la peron, e un tren aici, cu LDH (de manevra, probabil) in capatul nepotrivit (opus Predealului, sa zicem). Pe vagoane scrie totusi Bucuresti, dar e cam pustiu. Deodata la megafoane striga trenul nostru, la linia 8, poftiti in vagoane. Stia nenea ceva. Inapoi in pasaj, ultima linie e 7 si pasajul se intinde lung si fara alte deschizaturi in departare. De acolo se apropie un grup de turisti straini care intreaba de linia 8, de unde vin ei nu mai e nicio linie. Intrebam si noi pe unii care raspund condescendent ca sunt afisate la fiecare iesire. Ies la 7, vad ca mai departe mai e un peron fara acces prin pasarela subterana, dar cu trei vagoane fara locomotiva si oameni pe langa ele. Se ajunge acolo doar trecand de-a dreptul peste sine. Pe tren scrie ce trebuie (IR 1632 Bucuresti N), la vagonul 2. Sunt 3 vagoane, unul de clasa I (in capat, spre Predeal), vagonul nr. 2 la mijloc si un vagon nemarcat despre care presupun ca e 1, la care avem noi bilete. Odata urcati, Cristina se ciocneste de usa deschisa ce acopera frana de mana, o inchide si mergem spre locurile noastre. Privind in dreapta spre gara putem admira celelalte 7 linii ale garii Brasov, toate goale, fara nici un tren (a plecat si grupul de vagoane de la linia 4). Apare conductorul sa goneasca un cersetor, Cristina ii spune de usita de la frana de mana, el spune ca a, nu, aia trebuie sa stea deschisa ca sa stie ei ca trebuie slabita frana. Mai aud ceva ca n-are aer pana nu baga locomotiva dar deja vorbeste cu altcineva. Insa ma gandesc eu acum, nu mai bine sta usita aia inchisa, sa nu invarta dl. Goe de frana de mana si s-o ia vagoanele la vale?

La 8:45 au bagat locomotiva, la 8:52 plecam. 12 minute intarziere la plecare. 9:09 cred ca am inteles motivul manevrelor si al intarzierii: acum trecem pe langa locul unde a deraiat un tren (mai precis, locomotiva) intre Darste si Brasov, investigatia este in curs iar dinspre Darste a sosit si trenul de interventie pentru repunerea pe sine a locomotivei.

Traverse ce se cereau inlocuite, urme de deraiere si marcaje pentru investigatie.

9:42, Predeal, 27 minute intarziere. La 9:40 trebuia sa fi fost la Sinaia. Nu ne grabim, din fericire. Odata ajunsi in Sinaia incepem cu o cafea buna la bufetul garii; ce am luat de la chiosc din Brasov a fost mult prea lunga dupa espresso-urile si ristretto-urile italienesti. Odata rezolvata problema importanta a inceputului de zi, pornim in cautarea...

CHEMP Sinaia 0

(CHEMP = Centrala Hidro-Electrica de Mica Putere)
Din gara Sinaia pornim de-a lungul soselei la vale (spre Comarnic) pe un trotuar ingust, uneori inexistent. Din sosea facem stanga pe strada Piscul Cainelui, peste calea ferata. Tocmai urmeaza sa treaca un tren, il asteptam. Regio calatori spre Brasov cu automotor diesel sub linia de contact, deh, o fi scumpa electricitatea CFR-ului. Mai departe pe drum, dupa ce ne latra cam fara convingere un Saint-Bernard dintr-o curte, gasim semn ca ne apropiem de destinatie: un gard cu inscriptia Hidroelectrica si CHEMP Sinaia 0, plus alta inscriptie cu SDEE Muntenia Nord (aflu ulterior ca sunt vecini in aceeasi curte). Inca o bucata de drum, o podisca din profile metalice peste un mic canal ce se scurge in Prahova si dupa o cotitura vedem o cladire aratoasa si frumos zugravita. In fata intrarii o mica expozitie cu diversi izolatori, o statie de transformare in dreapta si parca se disting si niste masini electrice inauntru.

Cladirea centralei ce nu aduce a centrala (arata prea bine). Proiectata de inginerul Elie Radu

Apasarea butonului de sonerie cu inscriptia "Muzeu" produce inauntru un tarait neasteptat de puternic, probabil gandit sa se auda si din sala masinilor. In scurt timp apare cineva care, dupa ce ne verifica acreditarea, ne primeste inauntru. Ne avertizeaza ca nu este permis sa atingem nimic dar ne da o veste buna: fotografiatul este permis. Nu ducem lipsa de subiecte, imediat ce intram in sala masinilor zaresc generatoarele atasate turbinelor avand acel aspect industrial specific sfarsitului de secol XIX. Sunt patru grupuri turbina-generator din care acum 3 sunt in functiune iar unul e oprit pentru ca debitul apei e inca insuficient. Mici scantei apar sub periile de grafit ce alimenteaza excitatia generatoarelor, cel mai bun semn ca aceasta centrala e vie, in functiune, produce. Este multa istorie aici, pe carcasele turbinelor troneaza firma producatoare - Voith - si anul fabricatiei: 1899 pentru trei dintre acestea, 1901 pe a patra, instalata putin mai tarziu. Aflam ca initial centrala a fost folosita pentru alimentarea Garii Regale si a drumului spre Castelul Peles, mai tarziu a fost extinsa si pentru a alimenta orasul Sinaia. Acum centrala este conectata la Sistemul Energetic National (SEN) ca producator "de baza", in sensul ca nu este comandata de dispecerul energetic ci produce la discretie (presupun ca similar cu generatoarele eoliene).

Sala masinilor
Hidroalternatorul 4 in prim plan

Cateva date tehnice:

Datele tehnice sunt culese din discutie si din lucrarea Tezaurul Energeticii - Producerea "curata" a energiei electrice si energiei termice in Romania editata de Editura AGIR, carte din care am aflat initial de aceasta particica de istorie.

Anexat grupului 1 vedem un regulator hidraulic (primul din serie, ni se spune) ce arata destul de stufos cu o multime de curele de transmisie si mecanisme misterioase. Restul turbinelor sunt echipate cu regulatoare ceva mai moderne (din 1920). Acum cativa ani fabricantii s-au oferit sa inlocuiasca regulatorul cu unul mai modern spre a lua originalul la ei la muzeu. Oferta a fost refuzata si pot intelege refuzul, aici e pus in opera fix ca atunci cand a fost conceput, face parte din istoria locului. Turbinele ce se rotesc vertiginos la cativa pasi de noi, curelele de transmisie late ce conecteaza regulatoarele, totul contribuie la atmosfera de alta lume. Tabloul de control cu instrumente masive montate pe placi de marmura duce cu gandul la un roman de Jules Verne, cand electricitatea era ceva aproape fantastic. Si totul pastreaza spiritul epocii, se vede in acele frumos modelate ale instrumentelor, pana si becurile de deasupra blocului de sincronizare au balonul de sticla terminat cu un mot pe unde a fost evacuat aerul din ele acum poate un secol si mai bine!

In timp ce priveam regulatorul simteam curentul de aer antrenat de volanta turbinei, nu cumva sa uit puterea masinii ce functioneaza la un pas de mine. Azi luam de bun faptul ca avem energie electrica aproape la discretie, mai nimeni nu se intreaba ce este in spatele intrerupatorului pe care il apesi si faci sa apara lumina. Aici putem vedea cum a inceput totul, si mai mult, totul e la vedere. Cred ca in cazul centralelor mai moderne, lucrurile sunt mai acoperite, mai uziforme. Si o multime de actiuni se realizeaza automat, fara interventie din partea operatorului uman, poate nici de atatea aparate de masura nu mai e nevoie. Sau chiar daca exista, sunt mai mici si mai putin artistic realizate. Insa odata cu modernitatea si automatizarea cred ca dispare intrucatva si legatura om-masina.

Tabloul de comanda si instrumentele pentru sincronizare

Parca nu m-as satura sa stau in aceasta sala a masinilor unde vad aievea ce imi imaginam in copilarie ca inseamna industria, tehnica, energia. Ne continuam insa turul, in micul muzeu amenajat la etajul cladirii. Urcand simt in continuare vibratia turbinelor in trepte si in balustrada. La etaj sunt stranse cateva exponate din istoria energeticii: instrumente de masura, contoare, intrerupatoare de circuit, un mare sincroscop (tot cu becuri, desigur), un vechi reostat dar si o centrala telefonica manuala. Portretele unor personalitati din domeniu troneaza asupra tuturor. Un mic muzeu clasic dar infratit cu masinile ce ii transmit vibratia lor.

Prin spatele cladirii trece canalul deversor ce preia surplusul de apa in caz de debit prea mare sau nefunctionare a centralei. De dedesubt porneste canalul de fuga, apa se scurge lin spre Prahova dupa ce a cedat din energia sa turbinelor. In fata cladirii este o mica expozitie de echipamente exterioare de inalta tensiune, iar alaturi statia de transformare ridica tensiunea de la 3KV cat produc generatoarele la 25KV* spre SEN. O strangere de mana, multumiri celui care ne-a insotit, aici se termina vizita. De aici plecam spre Peles si a sa MHC (Micro Hidro-Centrala). Pe drum mai vad o borna pentru un cablu subteran de 20KV si gata, am iesit din incinta, inapoi in lumea obisnuita.

* 25KV - nu am notat si nu sunt chiar sigur ca imi amintesc corect

MHC Peles

Urcand spre Peles se vede ca ne indreptam spre un obiectiv turistic important, trebuie facut un mic slalom printre tarabe si cumparatori. Apoi ajungem la Castelul Peles si nu stim unde este hidrocentrala. Intreband la castel suntem trimisi undeva dupa coltul cladirii unde scrie accesul interzis. Mergem acolo, suntem intampinati de un paznic care ne informeaza ca accesul este interzis, explicam ce cautam, ca avem aprobare dar se pare ca am nimerit gresit: trebuie sa mergem mai in vale, sa cautam vila uzina. Zis si facut mergem spre palcul de cladiri de pe firul apei dar nu vedem nicaieri ce cautam. Aici sunt restaurante. Insa avem cuvintele cheie, Vila Uzina. In sfarsit, gasim un alt angajat de securitate, ii spunem ce cautam, zice da, Vila Uzina e mai la vale, pe dreapta, dupa semn. Hai inapoi la vale, gasim o cladire ce promite, scrie ceva de vila turistica pe latura dinspre deal dar parca se disting si niste litere cu MHC, iar prin geam se zaresc agregatele hidro. Dar pe unde sa intram? La etaj pare sa fie vila turistica si cam abandonata. Dand ocol cladirii vedem o masina parcata in fata, gasim usa (incuiata) fara buton de sonerie de-asta data dar cu ochiuri de sticla prinse in plumb precum vitraliile. Bat in usa, Cristina ma avertizeaza ca mai bine bateam in toc, vitraliul pare cam fragil. Din fericire nu am produs nici o paguba, vedem pe cineva apropiindu-se, din nou ritualul cu acreditarea, dar de data asta suntem asteptati, l-a anuntat colegul de la Sinaia 0.

MHC Peles, vedere din amonte. Vila Uzina care arata mai mult a vila decat a uzina, frumos asezata in valea paraului Peles.
Placa de la intrare. Am ajuns unde trebuie!

Aici turbinele sunt oprite, apa nu are inca debit suficient. Chiar langa usa un cilindru masiv ce arata ca o cisterna asezata vertical imi atrage atentia: este castelul de echilibru, cu rol de a prelua suprapresiunea ce apare in conducta la inchiderea rapida a vanelor (lovitura de berbece sau "ciocanul hidraulic"). Daca am inteles bine, castelul de echilibru nu mai este in uz, exista un sistem de bypass care a preluat aceasta functie. Centrala este echipata cu doua grupuri, fiecare cu o putere nominala de 50KW (electric), dar care nu mai depasesc 40KW, partial pe motiv de uzura, partial pentru a le proteja. Ca si la Sinaia 0, operarea centralei este in intregime manuala iar aducerea la sincronism (sincronizarea generatorului a.i. sa fie in faza cu SEN pentru a debita curent in retea) necesita multa alergatura intre turbina (unde se ajusteaza turatia) si tabloul de comanda unde se vede sincronizarea si de unde se realizeaza cuplarea (punerea in paralel) la momentul oportun. Distanta intre tablou si turbina este de 5-10 metri deci uite cum pornirea centralei necesita in afara de pricepere si ceva conditie fizica (presupun ca initial se facea in doi oameni, acum este unul singur).

Vedere de la intrare, turbina si regulatorul in prim plan

Initial centrala (uzina, cum cred ca i se spunea pe atunci) producea curent continuu pentru iluminarea Castelului Peles. In 1914 centrala a fost modernizata, au fost instalate turbinele pe care le vedem, cuplate la generatoare de curent alternativ trifazat. Generatoarele sunt echipate cu un sistem de auto excitatie ce nu necesita alimentare separata (deci pot fi pornite independent de alimentarea externa) si produc 380 de volti, acum debitati in SEN prin transformatoare ridicatoare de tensiune. In trecut aveau si un grup generator Diesel si exista posibilitatea de a separa Pelesul si centrala de SEN si de a alimenta castelul doar din productia de aici.

Spre deosebire de Sinaia 0, diferenta de nivel intre captare si turbine este de 120m, ducand la o presiune in conducta de aductiune de aproape 14 atmosfere. La Sinaia 0 caderea era doar de 17m dar in schimb debitul fiind mult mai mare asta se traducea intr-o putere nominala de 1MW.

MHC Peles:

La momentul actual conducta este plina in asteptarea momentului cand debitul va fi suficient pentru a porni macar una din turbine, se preconizeaza ca peste o saptamana sau doua sa reinceapa productia, functie de conditiile meteo, desigur. Chiar daca momentan totul este oprit si este liniste, e limpede ca si aceste mici bijuterii tehnice sunt gata sa isi faca in continuare datoria imediat ce va fi posibil. Regret putin ca nu le-am vazut in functiune, dar ma bucur ca le-am vazut!

Tablourile de control si instrumentele au un aspect oarecum contemporan (sau poate nu chiar, probabil acum contemporan inseamna digital). O parte din echipamentele electrice din spatele acestor usi sunt cele din vremea modernizarii, altele au fost inlocuite de-a lungul timpului iar cablarea a fost si ea refacuta relativ recent. Pe perete este un avizier cu fisa de rond: ce trebuie sa faca operatorul la verificarile periodice (la fiecare ora) un soi de checklist care ne da o idee despre ce inseamna functionarea de zi cu zi a acestei centrale. Care, chiar daca este de putere mica, nu inseamna ca trebuie tratata superficial. De pilda, in ciuda puterii mici trebuie avut grija cu o eventuala aruncare de sarcina (ex: se intrerupe cablul catre SEN, centrala e in functiune dar nu mai are consumator) - in cazul in care nu sunt oprite imediat turbinele, turatia acestora poate creste necontrolat, cu consecinte catastrofale. Sau, in caz de debit insuficient, cand turbinele lucreaza la putere mica (<=10KW) pot aparea oscilatii de turatie. Nu sunt catastrofale dar duc la uzura prematura deci trebuiesc detectate si evitate.

A fost o zi interesanta, am aflat si am vazut o multime de lucruri si ne bucurcam ca am putut arunca o privire in culisele producerii energiei electrice. Le multumim gazdelor pentru primire si explicatiile interesante! De asemenea multumiri celor de la Hidroelectrica pentru mentinerea in functiune a acestor echipamente istorice si pentru ca permit vizitarea lor de cei interesati de subiect.


Publicat 2019-04-18 de Mihai Gaitos - contact
gaitos.ro