O saptamana pana la plecare. Planurile majore (ruta si hoteluri) au fost facute, raman bagajele si toate celelalte "maruntisuri". Alegerea rutei a fost o calatorie in sine, deocamdata doar in imaginatie. Am ales traseele pentru istoria lor - desi impalpabila si poate invizibila - sau pentru imaginile pe care promit sa ni le ofere. Despre altele am aflat ca au o istorie interesanta abia mai tarziu, mai mult sau mai putin intamplator. Asa de pilda este Valtellina, in nordul Italiei, prin care vom trece in drumul nostru intre Tirano si Lugano (via Monza): prima cale ferata principala electrificata, si inca folosind curentul alternativ, in 1902. Pentru o calatorie feroviara, asemenea crampeie imi par demne de luat in seama. Alte asemenea "crampeie" de istorie a tehnicii ar mai fi linia si tunelul Gotthard, care pe langa istoria sa propriu-zisa, se intrepatrunde si cu istoria noastra feroviara: Celebrele locomotive diesel electrice romanesti au fost fabricate sub licenta Sulzer-Winterthur, iar primele 6 bucati au fost fabricate chiar la Winterthur si testate in conditii grele pe linia Gotthard. Este interesant cum traseele dificile sunt si cele mai spectaculoase. De fapt este firesc, un traseu simplu, la campie, este monoton, pe cand in munti, data fiind dificultatea terenului, la fiecare pas, sau poate mai bine zis, la fiecare hectometru, vezi ceva deosebit, ca solutie tehnica, peisaj sau ambele. Desigur ca intr-un tunel cum ar fi Gotthard nu prea e nimic de vazut dar ideea realizarii tehnice este oricum impresionanta.
Peisaje spectaculoase vom vedea si prin trecatoarea Bernina - linia pe ecartament metric ce traverseaza Alpii de la Chur la Tirano, ajungand la peste 2200m altitudine. Nu stiu inca prea multe despre ruta Viena-Innsbruck-Sargans-Chur, in afara faptului ca strabate Alpii, poate ar trebui sa cercetez, cine stie ce mai aflu.
Dupa Alpi (fie ei austrieci, elvetieni, italieni sau francezi) vom ajunge in patria vitezei feroviare, ceea ce in aceasta calatorie inseamna Franta, cu al sau TGV. Inainte de TGV ne vom documenta putin la "Cité du Rail" in Mulhouse - cel mai mare muzeu feroviar din Franta. Probabil vom sta acolo pana la inchidere, desi in aceeasi zi trebuie sa ajungem la Paris. Nu e o problema, desi distanta e de aproximativ 500 km, TGV-ul o strabate in aproximativ 3 ore.
Parisul este atat de celebru si incarcat de "obiective" incat e dificil de parcurs, totusi pentru noi interesante par "Cité des Sciences et de l'Industrie", statiile de metrou "Arts et Metiers", "Danube" si "Auber", Turnul Eiffel si probabil Champs-Elisees.
Mai departe este Bordeaux, unde trebuie sa vedem oceanul, dar de la gara la ocean vom merge probabil cu autobuzul - 601 merge pana la Cap Ferret. Arcachon pare mai aproape, dar de la Cap se vede orizontul gol ceea ce pare mai tentant.
Intoarcerea va urma un alt traseau, care include gara Gornergrat la 3100m altitudine, si traseul celebrului Glacier Express. Dupa care printr-o combinatie de 4 trenuri ajungem la Munchen de unde cu doua trenuri de noapte (Munchen-Budapesta si Budapesta-Bucuresti) ajungem acasa.